Cine sunt acum?
Dar iata ca timpul a trecut si lucrurile au venit in mod natural.
Am invat multe intre timp, am invatat sa fiu responsabil, sa fiu orientat spre rezultate, sa imi spun ideile atunci cand trebuie si cand sa accept ideile si experienta celorlalti. Acum sunt mult mai increzator in ceea ce fac. Totul pana la urma este un mare joc al carui reguli trebuie sa le inveti din mers, iar cele mai mari reusite in viata poti se la atingi imbinand curioztatea, riscul si rabdare.
Lucrez mult, unii ar spune ca lucrez mult prea mult, insa imi place ceea ce fac. Social media marketing e un domeniu de stil de nou si ma bucur nespus de faptul ca pot sa invat si sa lucrez in acelasi timp ceva atat de nou si antrenant.
De la blogger de Iasi am ajuns blogger de companie, si imi pare rau. Parca am uitat sa scriu si sa comunic cu ceilalti si sincer sa fiu duc lipsa comentariilor voastre.
Am vrut sa fiu si fotograf. Insa, din lipsa de timp am ajuns cu un card de 8G plin si fara putere de a descarca pozele si de le prelucra in lightroom sau de a le uploada pe contul Pro de Flickr.
Am vizitat Franta de 2 ori(Marsilia si Metz) si am invatat ca francezii sunt mai boemi decat olandezii. Berile sunt mai scumpe, painile mai bune, sunt mai dezordonati decat olandezii si ca trebuie sa imi exersez franceza.
Am ajuns si Bruxelles, unde am fost neplacut impresionat de cersetori si bochetari in statiile de metrou si de gunoiul de pe strazi.
Si am realizat ca am un alt reper atunci cand compar ceva. Acum totul trebuie comparat cu Olanda si nu cu Romania, cu olandezii si nu cu romanii… Se pare ca m-am obisnuit aici.
Tot aici mi-am facut amici din peste 15-20 de tari.
Cine sunt acum?
Sunt tot eu, cel de acum 1 an, inca visator, boem si poate un pic mai ambitios.Inca ma opresc zilnic sa privesc norii, sa ascult vantul si sa miros aerul proaspat al diminetii din Kralingen.
Si totusi sunt atat de diferit… nu am prietenii langa mine, muncesc de dimineata pana seara, singura interactiune cu cei din Romania e pe Facebook si pe Twitter, merg cu bicicleta zilnic, sunt mai gras, vorbesc si scriu tot timpul in engleza, cateodata mai si visez in engleza…si diferit in multe alte feluri care poate ca imi scapa acum.
Cred ca trebuie sa multumesc tutror pentru ceea sunt acum si in special prietenilor mei (pe care inca ii astept pe la mine),Simonei, parintilor mei, AIESEC-ului si lui Dumnezeu.
T-1 day…
0 Responses
Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.