Schi. Beton.

Nu sunt un fan al sporturilor de iarna. Nu imi place frigul, zapda si vantul decat daca sunt intr-un loc calduros cu o ceasca mare de vin fiert in mana. In ciuda celor de mai sus, am fost convis sa ma duc la schi undeva la mama naibii Germania, la granita cu Olanda.

Amagit de povestirile celor care au mai fost acolo si au fost incantati de: 35€ pentru transport, manacare “all you can eat” style si schi sau snowboard la alegere, am zis ca merita  sa incerc si eu odata.

Ajuns pe partia artificiala de ~2km am zis sa profitam mai intai de masa “gratuita” inclusa in pret. Locul era super plin, dar nu intr-un mod agreabil, locul era super plin si neincapator. Nemtii deja erau bauti bine cand am ajuns noi pe la 8.

Dupa ce am luat cina ne-am decis ca e timpul pentru schi. Pe partie am ajuns dupa aproximativ 1h30, dupa ce am stat la coada ca in vremuri de mult pierdute.

Cu betele in mana si schiurile in stranse legate de clapari am decis sa ies pe partie. O idee extrem de proasta. Panta abrubpta destinata schiorilor cu experienta, ma facut sa imi aduc amite de existenta unori parti ale corpului de care uitasem. Fundul si gleznele au fost cele mai afectate parti.

Bagandu-mi si injurand cu pofta pista, mi-am scos schiurile si am coborat cu greu toata panta. Dupa ce mi-am racorit sufletul si mi-am  mai bagat cateva chestii si le-am mai zis de cele bune, am returnat schiurile si m-am dus spre bar sa imi potolesc setea si nervii.

Intr-un loc friguros si care vroia sa aduca a cabana pitoreasca de munte si care mi s-a parut de prost gust, mesele erau pline de bere si germani beti si cu figuri libidionase, cu barbile rase ca niste starui porno din anii 80, chelbosi si grasi. Mesele erau pline de bere  si inca se mai aducea bautura la greu. Nu am putut sa ma bucur de cateva beri si eu, ca unii au inceput sa se urce pe masa si sa cante imnuri si alte cantece “vesele”.

In afara de faptul ca germanii nu prea vorbesc engleza, se uita cu dispret la tine cand te aud  vorbind alta limba si ca mi-au lasata impresia de badarani… experienta mea a fost Beton.

De ce ma trezesc sa va povestesc toate astea:

1. Sa mai stiti ce mai fac
2. Sa va impartasesc experienta “placuta”
3. Pentru ca am acceptat sa merg la schi tocmai pentru ca aveam impresia ca acest sport e unul pentru oameni rafinati, cu bani si ca daca nu o sa pot sa schiez macar o sa ma bucur de o atmosfera placuta.

Pana una alta cam asta e singurul lucru iesit din comun pe care l-am facut. In rest stau in Rotterdam si muncesc.

Sa auzim de bine!