T-3 days

T-3, cum zic americanii, adica timpul ramas pana se scurge tot timpul. In cazul meu mai sunt 3 zile pana se implineste un an de cand am plecat din Romania.

Cine eram eu acum un an?
Cine sunt acum?
Cine voi fi in cativa ani si unde?

Cine eram acum un an? Unde eram? ce ganduri marete(sau nu) aveam pentru viitor?

Abia terminasem facultatea, specializarea de marketing, luasem licenta si ma gandeam unde voi fi… peste un an.  Stiam ca in cateva zile va trebui sa plec in Olanda, intr-o tara straina, departe de cei dragi unde va trebui sa petrec un an lucrand la o companie interantionala.  Nu stiam la ce sa ma astept insa, eram increzator in fortele proprii.

Acum un an:

• eram cu “baietii”, prietenii mei cei mai buni, band ultimele beri la 2lei in Castel, barul tineretii mele.
• Ma gandeam ce sa ii iau lui tata cadou de ziua lui.
• stateam cu bunicii mei luandu-mi ramas bun
• ma intalneam cu toti prietenii apropiati si planuiam cum toti o sa ma viziteze in Olanda(si a venit doar unul)
• Vladut pleca in Anglia la facultate
• nu puteam sa dorm gandindu-ma la o calatorie de 24h
• imi exersam engleza

Acum un an nu stiam pre bine(deloc) ce inseamna sa muncesti, cu atat mai putin sa muncesti intr-un start-up international, intr-un mediu in care interactionezi zilnic cu omeni din peste 7-10 tari si culturi diferite si pe care trebuie sa ii intelegi si care trebuie sa te inteleaga.

Eram un visator cu aer boem si chef de petrecere. Imi conduceam masina in noapte cu doar 1,5 litri de benzina in rezervor si ascultam aceleasi melodii de pe CD-urile prafuite. Era cald, si din cand in cand strazile erau inundate de ploile torentiale de vara.

Imi petreceam noptile uitandu-ma la televizor la OCC pe Discovery si band bere din sticle de 2 l, stiam in sinea mea ca totul se va schimba curand, ca eu ma voi scimba curand.

Simteam ca sunt la o rascruce de drumuri si ca orice as alege, lucrurile nu vor mai fi la fel: nu ma pot intoarce pe bancile facultatii, va trebui sa muncesc, voi cunoaste alti oameni si voi avea alti colegi, voi avea mai putin timp pentru mine si pentru prieteni…si era vremea sa incerc lucruri noi.

Ciudat cum iti aduci aminte tot felul de detalii cateodata.

Imi amintesc cum ma urcam in tren si faceam glume cu Mihai despre boschetarii de pe peron, cum “Bubu” cainele lui era inca mic si agitat, cum i-am imbatisat pe toti si cum Roshkt alerga pe peron sa imi zica pa, ca intodeauna intarziind la evenimentele importante.

Mda…odata ce am simitit trenul pleacand din gara, miscandu-si anevoios rotile spre gara din Nicolina stiam ca de data asta nu plec la mare ci un pic mai departe…

Poate ca un pic prea nostalgic la ora asta tarzie …

Continuare: T-2 days & T-1