Pareri subiective
E greu sa ai un blog atunci cand vrei sa iti tii cartile aproape de piept.
Cred ca asta e si unul dintre motivele pentru care nu am mai scris de atat de mult.
Sper ca asta sa se schimbe incepand din Ianuarie.
Daca ti-a placut articolul da un RT te rog :)Posted in Cugetari.
– November 2, 2011
De fiecare data cand gasesc un fir de par pe o felie de paine/cana/furculita ma intreb:
Oare sunt norocos ca am vazut firul asta mic de tot, exact inainte sa il mananc, sau ghinionist ca nu le-am vazut pe toate celelalte? /:)
Daca ti-a placut articolul da un RT te rog :)
Posted in Cugetari.
– April 10, 2011
“Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă: Acum două-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aş fi bolnav, care era fericit că m-aş fi însănătoţit, mă rog… Şi-mi spune un lucru care m-a lasat aşa… nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor caii când vor câinii. Şi-mi spun mie: ştii că are dreptate, am spus eu, să ştii că omul ăsta are dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Şi, de altfel… ” Nichita Stanescu
Posted in Cugetari.
– January 17, 2011
Ademenit de semnele mari cu “SALE”, Acktie si diferite procente afisate in geam, zilele trecute am decis ca e timpul sa ies la cumparaturi. Si pentru sunt unul dintre cei care isi fac car iarna, am iesit la vanat de tricouri 
.
Desi zona de cumparaturi e destul de intinsa in Rotterdam, mi-am dat seama ca sunt doar cateva magazine pe care le vizitez si am zis sa vi le impartasesc.
Daca ajungi in Rotterdam si vrei sa iesi la cumparaturi uite o lista cu magazine ce merita vizitate (pentru baieti):
Pretul unui tricou variaza intre 5 si 10 euro cu discount de 30% pana la 70%.
Spor la cumparaturi.
Daca ti-a placut articolul da un RT te rog :)Posted in Olanda.
– December 30, 2010
Unul din lucrurile care imi displac in perioada sarbatorilor de iarna sunt pocnitorile.
Poate sunt de moda veche sau mai batran decat mi-i varsta, dar cand incep “zghihuitii di copchii sa deie pocnitori” parca il aud pe bunicul meu zicandu-le de dulce, fix langa urechea mea.
Ce mi se pare stresant e ca incep de dimineata si la fiecare cateva minute mai baga o pocnitoare, pe tot parcursul zilei. Nu e organizat… nu tu:
“- Mai baieti ne intalnim la 3, aducem cate o suta de pocnitori, terminam in 30 de min si apoi mergem sa bem un ceai, vin fiert sau orice altceva ca ne ingheata ouale pe frigul asta…”
Eu unul daca as avea vreo cateva petarde, le-as pocni pe toate odata. True story:D
Ei, mai sunt vreo 3 zile si gata…
Iar intre timp, pisicile dorm trantite pe spate fara sa le pese de petarde.
Daca ti-a placut articolul da un RT te rog :)Posted in Cugetari, Din Viata, Personal.
– December 29, 2010
Bunicii mei au avut o camera de curat.
Acolo nu intra nimeni, nici macar de craciun sau de pasti. Era camera in care se tinea “vesela de china” cumparata dupa nunta, cateva pahare de cristal cel mai probabil in numar impar pentru ca macar unul a fost spart si tabloul de nunta. Tot aici aveau si poze cu familia, nu toate ci doar pozele cele mai insemnate, aranjate tacticos in vitrina, langa mileuri si alte bibelouri.
Intr-un mod ciudat, aceasta camera a devenit un fel de capsula a timpului. Pana si eu ma simteam ciudat sa intru in camera asta si ma simteam coplesit de cate amintiri si cata insemnatate poate sa aiba o camera in care intru atat de rar.
Tu ai avut parte de o camera de curat?
Daca ti-a placut articolul da un RT te rog :)– December 29, 2010
Va povesteam acum ceva vreme de pisicile mele: Felix si Cosette si pe atunci aveau doar doua saptamani. Intre timp au venit acasa si acum au 16 saptamani.
Cele doua mieunatori sunt foarte dragalase si jucause si nu zgarie cand le mangai, yey . Ce-i drept si eu ma abtin cu greu sa nu le smotocesc si sa le enervez prea tare cand ma joc cu ele .
Pisicile s-au instalat repede in casa si incet incet eu si Simona pierdem teritoriu in fata lor. Intai au pus stapanire pe brad…
…iar mai nou au decis ca petrec prea mult pe calculator si s-au gandit ca trebuie sa fac o pauza. Drept urmare, cat se poate de natural intai una apoi cealalta s-au asezat pe tastatura laptopului meu.
Mi se pare amuzant ca privirea lui Felix parca spune: “Acum e al meu, cablul inclusiv…”.
Si cam asta fac pufoasele mele.. si ale Simonei. (Vezi Simona am zis ca sunt si ale tale 
)
Posted in Fotografii, Personal.
– December 26, 2010
